Archive

Archive for the ‘5. ARHIVA POSTARI’ Category

UPDATE 28.01.2010

January 28th, 2010 admin No comments

Sunt dupa inca o zi de chimioterapie, ziua de ieri.

Am facut chimioterapie o data pe saptamana, incepand cu data de 14.01, am continuat cu o a doua cura pe 20 si am mai facut o zi de tratament ieri, pe 27 ianuarie.

Asta a fost decizia medicului : cata vreme analizele mele arata ca maduva, in special, si organismul, in general, suporta foarte bine toxicitatea acestui tratament, cata vreme indicatorii de inflamatie sugereaza ca boala raspunde la protocolul asta de chimioterapie, ar trebui sa il tinem pe domnul limfom Hodgkin numai in suturi, daca imi este permisa exprimarea.

Din fericire, acestea sunt vesti foarte bune, chiar daca nu era dorinta mea cea mai arzatoare sa ma prezint la spital pentru o zi in fiecare saptamana. Ma intreb cand o sa ma considere una d-ale lor, sa imi puna in brate cateva instrumente medicale si sa ma trimita la pacient in salon, sau macar un mop si o galeata…

Sigur, acum avem numai indicii ca boala nu numai ca este tinuta sub control, dar si cedeaza treptat in urma acestui tip de chimioterapie. Medicii apreciaza ca ar trebui sa mai treaca putin timp pana la efectuarea unor examene medicale mai extensive care sa arate situatia cu certitudine.

Pentru moment, am o pauza de doua saptamani, pana cand, in saptamana 8-14 februarie, in functie de cat de repede imi revin dupa aceste ture de chimioterapie, urmeaza sa fac o noua cura, un protocol care cuprinde substanta de pana acum, gemcitabina, la care se va adauga o substanta mai puternica, cisplatin. De asemenea, probabil ca va fi eliminat si cortizonul cu acea ocazie din tratament, asa incat nu voi mai fi insomniaca si agitata, dar asta inseamna si ca de curatenia domestica se va ocupa exclusiv sora mea, eu revenind la cotele de energie de dinainte de experienta “cortizon in doze mari”.

Pana atunci, voi face analize de sange destul de des, pentru a monitoriza cu atentie situatia de dupa administrearea chimioterapiei (deja marti, inainte de ultima tura de chimioterapie, celulele erau destul de putinele), asa incat sa nu risc aparitia vreunei infectii si sa putem interveni la timp, in caz de necesitate, cu antibiotic intravenos sau cu transfuzii de eritrocite sau de trombocite.

Va voi tine la curent si, asa cum am promis, voi reveni cat de curand si cu informatiile despre care va vorbeam in postarea trecuta!

Cu recunostinta si entuziasm,

Cristina DINU

Ca un Ps – as vrea sa va asigur de faptul ca citesc toate mesajele dumneavoastra, va multumesc din suflet pentru faptul ca sunteti alaturi de mine, pentru urarile transmise, si eu sunt foarte optimista! Iar cat priveste mesajele prin care imi spuneti ca va ajuta ce postez pe blog, la nivel de informatie medicala trecuta prin filtrul unui pacient experimentat (adica eu :) ), ma bucur sa stiu ca pot ajuta, promit ca lucrez la elaborarea unei modalitati de a va informa mult mai serioasa, complexa si centralizata, iar pana atunci, va stau la dispozitie cu raspunsuri la intrebari(desi sper sa nu aveti nevoie), la adresa de e-mail dinucristina8223@yahoo.com

NOUTATI

January 16th, 2010 admin No comments

Observ ca a trecut mult timp de cand nu v-am mai scris nimic.
Asa cum va asteptati, probabil, am avut o perioada plina.

Sarbatorile de Craciun si Anul Nou le-am petrecut in ”casa de departe de casa”, alaturi de familia mea. Un mod placut si linistit de a petrece sarbatorile, dar pentru anul urmator vreau mai mult!
Aceasta este partea cu “distractia”.

Intre timp, datorita unor indicii furnizate de rezultatele examinarii PET-CT, de parametrii ce pot indica inflamatie la analizele de sange, dar si datorita unor dureri de coloana si de articulatii ale pelvisului, medicii au decis ca, pana vor termina pregatirile pentru al doilea transplant, este necesar sa fac chimioterapie, asa incat sa nu permitem bolii sa scape de sub control, pierzand astfel beneficiile primului transplant cu celule stem.

Medicul curant are in plan sa facem doua cicluri de chimioterapie, fiecare constand in doua zile de chimioterapie la distanta de o saptamana. Dupa un ciclu de doua saptamani, se face o pauza de alte aproximativ doua saptamani pana la urmatorul ciclu, timp in care celulele sa se poata reface. Asadar, am inceput chimioterapia pe 14.01, voi mai face o zi in data de 20.01 Urmatorul ciclu de doua saptamani este programat, daca totul decurge conform planului pe 8 si pe 15 februarie.

Primul ciclu, inceput acum doua zile, este unul in cadrul caruia, din protocolul standard care consta in doi agenti chimioterapici, s-a exclus una dintre cele doua substante, pentru a testa mai intai capacitatea de regenerare a maduvei acum, dupa transplant. De regula este diminuata, insa din analizele de sange pare sa lucreze normal in cazul meu. Medicul nu crede ca vom intampina probleme.

Dupa chimioterapie ma simt relativ bine. Efecte adverse foarte putine si suportabile – dureri de stomac, de cap, din fericire fara greata, exceptand ziua administrarii chimioterapiei. Mai mult, ceea ce ma bucura, este ca incepand din ziua urmatoare administrarii chimioterapiei, adica de ieri de la pranz, durerile de coloana au incetat. Asta inseamna ca in sfarsit raspund la chimioterapie. Sper sa o tina tot asa!

Imi cer scuze pentru faptul ca scriu atat de tarziu, desi as fi avut vesti, insa am avut si am de prelucrat o multime de informatii care m-au dat peste cap si care au venit treptat, asa incat abia acum se leaga mai clar. A fost o perioada in care a trebuit sa iau decizii extrem de importante pentru mine, decizii ce privesc pasii de urmat in cadrul tratamentului. Sper ca am luat cele mai bune decizii. Promit ca, in scurt timp, dupa ce mai “diger” informatiile, voi reveni cu vesti.
Toate cele bune!

Cu aceeasi recunostinta,
Si urandu-va cu intarziere un 2010 sanatos si cu multe impliniri!

Cristina Dinu

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

DUPA TRANSPLANT

November 3rd, 2009 admin No comments

Buna seara! Stiu ca vi se pare ca scriu cu intarziere. Cei care au trecut prin asta stiu de ce scriu abia acum. Ceilalti, cu siguranta ma vor intelege.

Nu voi intra in detalii tehnice, nu a fost deloc cea mai placuta experienta din viata mea. (Nu vreau sa se sperie cineva, deci nu dau detalii, pentru ca pot fi luate ca fiind general valabile si nu este cazul. Insa, oricand stau la dispozitia persoanelor care vor sa stie mai multe despre transplantul autolog de celule stem pe e-mail).

Dar am scapat! Incepand de astazi, 3.11, sunt externata. Mi-au facut o surpriza astazi la vizita zilnica si mi-au spus ca pot merge acasa.

Asta dupa ce, timp de 4-5 zile, mi-am dozat toata energia in sensul recuperarii. Asta insemna sa incep sa mananc si sa beau iar singura si sa ma pot deplasa. Asa ca am incercat sa nu fac absolut nimic altceva, decat asta. Si se pare ca am reusit.

In acest moment, energia mea este minima, sigur ca se putea si mai rau, dar pentru cum sunt eu, este extrem de ciudat si inca ma lupt sa imi revin. Sper sa reusesc cat se poate de repede.

Cat priveste transplantul, in opinia medicilor, a fost un transplant cat se poate de bun, in sensul ca nu au aparut complicatii, celulele mele si-au revenit extrem de repede (intr-un timp record, au spus ei), am iesit la fel de repede din aplazie, si se pare si ca m-am recuperat foarte repede.

Este adevarat, pentru ca asta este ziua 18 dupa transplant, iar in medie se iese din spital in perioada cuprinsa intre 3-5 saptamani dupa ziua 0.

Urmeaza controale saptamanale standard, probe de sange, intalniri cu medicii.

Marturisesc faptul ca a mai fost un motiv pentru care nu am scris pana acum. Si anume, la momentul cand as fi putut scrie doua randuri despre starea mea, pentru ca imi mai revenisem putin, am mai primit o veste. Pe care a trebuit sa o asimilez intai eu, ca sa o pot transmite.

Este vorba despre faptul ca medicii au decis ca cea mai buna strategie de abordat, potrivit stadiului si evolutiei bolii mele, daca vreau sa castig mai mult de doi ani pana la o eventuala revenire a bolii, este aceea de a face, in cel mult trei luni de la primul transplant, un al doilea transplant, cu celule de la donator (pe care nu reusesc sa mi-l gaseasca).

Stiam de eventualitatea unui al doilea transplant, insa mai stiam si ca depinde totul de cum vor arata analizele de dupa primul transplant. Insa medicii spun, ca atat din experienta lor, cat si din experienta altor centre importante de transplant din lume, ar trebui venit cu al doilea transplant cat se poate de repede, independent de remisia completa a bolii la momentul la care vor fi facute analizele de evaluare ale primului transplant. Dovada in acest sens stau oameni care au facut acest tip de tratament acum 15 ani si care acum isi vad de viata lor linistiti.

Asa ca, mi-a fost destul de greu sa scriu despre asta pentru ca mi-a fost foarte greu sa aflu ca voi mai trece inca o data prin asa ceva, de fapt, chiar prin ceva mai complicat si de durata mai mare.

Cam atat pentru moment.

Imi pare rau ca nu am scris mai devreme, stiu ca ati asteptat vesti.

In acest moment, prioritara este recuperarea cat se poate de rapida si incarcarea bateriilor pentru urmatoarea etapa.

Inca nu am o strategie bine pusa la punct pentru al doilea transplant, am cateva idei. Voi analiza problema zilele urmatoare si ma voi orienta. Probabil ca va fi nevoie sa am o discutie serioasa cu dragul nostru Stat Roman.

Va multumesc pentru ca ati fost si sunteti alaturi de mine !

Cristina Dinu

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

DESFASURAREA ACTIUNII 8.10.2009 – 12.10.2009

October 12th, 2009 admin No comments


Am sosit la spital joi dimineata, pe data de 8.10, asa cum am stabilit. M-au luat in primire si mi-au dat sa completez formularele de “inmatriculare”.

Mai apoi, au inceput sa se prezinte, au venit si mi-au pus foarte multe intrebari, mi-au completat fisele. Dupa toata etapa asta, care a durat cel putin doua – trei ore, a venit un doctor cu seringa si mi-au luat sange pentru analizele de rutina. Dupa aproximativ o ora, au iesit rezultatele analizelor de sange, care au aratat ca valorile ce indica o posibila inflamatie sau infectie erau foarte ridicate. De aceea, au decis sa amane pana a doua zi inceperea distractiei in sine, pentru a putea convoca toata echipa de transplant si sa decida in ce masura valorile sunt dereglate, ca de obicei, in cazul meu, din cauza fazei acute a bolii sau daca, intr-adevar, exista o infectie in sange, caz in care ar fi trebuit sa fiu tratata mai intai impotriva infectiei si abia apoi sa inceapa procedurile prin care sistemul imunitar sa fie « redus la tacere ».

A doua zi, m-am trezit la ora 11, iar la ora 12 mi-au pus in mana un formular de consimtamant pentru implantarea cateterului in gat. Uimita, i-am intrebat daca au luat o decizie, mi-au raspuns « da, chiar acum ». A plecat doctorul cu formularul semnat, dupa ce mi-a explicat ca exista si posibile complicatii pentru aceasta procedura, iar in 2 minute a venit o asistenta care mi-a spus “ok, in 10 minute vor veni sa va duca jos la operatie, cu patul”. Asa ca m-am asezat comod in pat si am inceput sa citesc cateva randuri, asta ca sa nu mai vizualizez la 15 secunde cum imi intra calaul pe usa. A sosit, m-au dus jos la medicina interna – terapie intensiva, unde mi-au si implantat cateterul.

Implantarea cateterului – procedura in sine se face sub anestezie locala si dureaza intre 5 si 10 minute. Eu am inteles de la asistente ca daca vreau sa nu fiu treaza in timpul operatiei, sa cer pastila faimoasa “dormicum” – suna bine, nu? Zis si facut. Initial au incercat sa imi explice ca nu este nevoie, ca este o procedura simpla, dar au vazut ca nu au cu cine sa discute si mi-au pregatit pastiluta. M-au tinut cam o ora pe hidratare intensiva si mi-au dat patul in asa fel incat sa stau cu picioarele in sus si cu capul in jos, pentru a fi mai pronuntate venele si arterele. Toata lumea foarte amabila, doctorii foarte atenti si seriosi. Cand m-am trezit aveam deja cateterul montat in vena cava, am indraznit sa cer si un cateter de rezerva pe care il lasasera langa mine :) , asta ca sa ma aleg si eu cu ceva. M-au dus inapoi in camera mea, unde in maximum 15 minute au venit cu chimioterapia.

M-au conectat la un sistem de monitorizare care imi afisa permanent pulsul, respiratia, tensiunea, saturatia de oxigen. Si mai veneau sa imi verifice si temperatura din 30 in 30 de minute.

Prima perfuzie de chimioterapie – domnul Carmustin se numeste. Mai servisem asa ceva la alte ture de chimioterapie, dar in doze mult mai mici. Asa ca, nu ne-am placut foarte tare. In primele 5 minute am inceput sa ametesc si sa nu mai stiu de mine, mi-a scazut foarte tare tensiunea si am ajuns la respectabilul puls de 145 (un adult sanatos are pulsul intre 60 si 80). Asadar m-am simtit destul de coplesita, ca sa zic asa, mama a chemat asistentele care mi-au oprit chimioterapia. M-au stabilizat, pe parcursul a cateva ore, mi-au terminat chimioterapia, iar apoi am inceput sa imi revin. Am dormit ca un prunc dupa acea zi.

Zilele 2, 3 si 4 de chimioterapie (adica sambata duminica si astazi) au fost prietenele mele cele mai bune. Am reusit sa ma simt atat de bine incat sa cobor la cafeneaua spitalului, sa ies din aripa de transplant. Sunt vesela, am energie, mananc aproape ca un om normal (flamand :) ). Medicii sunt extrem de incantati sa ma vada asa si au zis ca, desi ne asteptam ca in cateva zile sa fie din ce in ce mai rau, este extrem de important sa am cat mai multe zile bune. Asa ca ma conformez!

V-am plictisit suficient. Mai pe scurt, sunt bine, mai am doua zile de chimioterapie in doze mari, iar in plan apare transplantul ca fiind programat vineri, cu o zi de pauza intre chimioterapie si transplant. Analizele de sange inca arata foarte bine, sunt valori in limite, iar valorile ce indicau o potentiala infectie au scazut considerabil.

Asa ca m-am tinut de cuvant si am revenit cu vesti bune. Asa intentionez sa fac si de acum incolo !

Cu bine !

Cristina Dinu

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

DUPA LUNGI ASTEPTARI, VESTI BUNE!!!

October 8th, 2009 admin No comments
Marti am repetat analizele de sange standard care se fac inainte de transplant si medicul mi-a spus ca daca rezultatele ies bine, NU ma va suna, si ca ma vor interna joi dimineata. Deci, am asteptat sa NU sune telefonul. Si…NU a sunat!!!
Asa ca dimineata ma voi prezenta la spital, gata de « distractie ».

Asta inseamna, dupa calculele mele, ca sunt foarte aproape de o luna foarte urata dar si de o viata foarte frumoasa!

Ce stare de spirit am? Pai, nu extrem de entuziasmata, ma obisnuisem in libertate, dar nici atat de stresata pe cat m-as fi asteptat sa fiu. Tot nu pot sa spun ca asta facea parte din planul meu pe termen scurt sau mediu, nici macar lung. Dar daca tot se intampla, sa se intample repede si sa se termine cu bine. Sa spunem ca ma simt pregatita, atat de pregatita cat as putea sa fiu in aceste imprejurari.

Promit ca, in timp ce medicii lucreaza la repararea mea, eu sa fac niste sedinte foto, atunci cand sunt in stare, si sa postez pe blog franturi din “lumea mea”.

Va multumesc pentru ajutor si pentru ca sunteti alaturi de mine!

Revin cu informatii si, cat de curand, cu vesti bune!
Sa inceapa distractia !

Cristina Dinu

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

Nu am vesti… Nu unele bune… Nu inca…

September 29th, 2009 admin No comments
Stiu ca multi dintre dumneavoastra ar vrea sa afle ca m-au sunat, m-au internat si eventual am facut chiar si transplantul… Cu regret va spun ca nu va pot da nici una dintre aceaste vesti. Am vorbit totusi ieri cu medicul din echipa de transplant si mi-a spus ca inca nu a fost externat pacientul al carui loc il voi lua, deci nu au inca un loc liber pentru mine. Dar ca spera ca in urmatoarele zile sa ma poata suna sa ma cheme pentru internare. A mai spus ca, in situatia in care nu ma suna ei pana miercuri sau joi, sa ii mai sun eu ca sa ma mai tina la curent cu situatia, desi spera sa se rezolve cat mai repede. M-a asigurat de faptul ca tot ceea ce a depins de ei au facut, ca sunt prima pe lista, ca ma vor chema de indata ce acest lucru va fi posibil. Numai ca nu pot grabi externarea unui pacient daca nu sunt ferm convinsi de faptul ca externarea se face la momentul oportun.

De asemenea, am primit de la contabilitatea spitalului, promisiunea ca maine va fi gata adeverinta pe care am solicitat-o, adeverinta care sa ateste faptul ca am achitat suma necesara transplantului, aratand exact situatia contului la data eliberarii adeverintei.

Va asigur ca o voi posta pe blog pentru a nu exista niciun fel de dubiu asupra faptului ca am folosit banii pe care i-am strans prin bunavointa si cu ajutorul dumneavoastra exclusiv pentru achitarea transplantului. Mai intai in limba germana si, de indata ce va fi tradusa de un traducator autorizat, in limba romana. Chiar si in limba germana, cred ca o sa fie destul de clara, pentru ca cifrele sunt cifre, datele sunt date, iar numele, cu siguranta, va fi al meu :)

Va multumesc din suflet pentru mesajele si grija dumneavoastra!

Revin maine, asa cum am promis!

Cristina Dinu

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

Noutati

September 17th, 2009 admin No comments

Revin, destul de tarziu, cu informatii.bett

Asa cum va spuneam, in data de 15.09 trebuia sa aflu data exacta a internarii.

Ei bine, se pare ca nu se poate mentiona o data exacta, mi-au spus ca trebuie deja sa stau cu telefonul in mana, pentru ca ma pot suna in orice moment. Pacientul al carui loc il voi lua a inceput sa isi revina, asa ca nu mai are mult de stat in spital. Medicii au spus ca, de regula, telefonul buclucas suna cu o zi inainte, si numai in situatii cu totul exceptionale, cu doua zile inainte.

Partea foarte buna este ca medicul – sef al echipei de transplant -, centralizand toate rezultatele analizelor pre-transplant, a fost incantat de rezultate, spunand ca sunt intr-o forma generala foarte buna pentru a incepe procedurile si ca nu crede ca voi avea probleme majore. Sigur ca sunt unele efecte inevitabile, deloc placute. Dar, comparativ cu posibilele riscuri, a caror incidenta este mai ridicata atunci cand starea generala a pacientului este una proasta, de regula din cauza tratamentelor urmate pana la momentul transplantului, situatia mea este chiar una foarte buna.

Am vizitat, asa cum era planificat, sectia de transplant.

 Singurul regret pe care il am este acela de a nu fi fost suficient de inspirata incat sa fac poze. Dar voi face cand ma interneaza. (Poza atasata postarii este preluata de pe site-ul oficial al spitalului)

Totul este atat de bine pus la punct incat mi-a dat o stare de liniste la care nu ma asteptam, cu tot optimismul si cu toata increderea de care dispun. Ba mai mult, m-a amuzat sa o aud pe mama, dupa turul organizat, multumind obsesiv medicului care ne-a ”prezentat” sectia. Si a iesit de acolo in mod evident mult mai linistita.

Vederea este intr-adevar superba. Dotarile sunt unele exceptionale. Din fericire, voi avea internet. Asa ca sper sa fiu si in stare sa postez din cand in cand pe blog despre cum decurg lucrurile. Daca nu, cu siguranta o va face sora mea.

Cam atat pentru moment.

Scriu imediat ce primesc TELEFONUL.

Va multumesc!

Cu aceeasi recunostinta,

Cristina Dinu

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags: , ,

Sansa Elenei

September 9th, 2009 admin No comments
helpM-a ajutat, desi chiar ea are nevoie de ajutorul de care eu ma bucur.
Eu atat pot spune, restul sta in puterea dumneavoastra. Care am vazut ca este imensa.

http://elenasbarcea.blogspot.com/

Va multumesc pentru tot! Si astazi.

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

Planul si spitalul

September 9th, 2009 admin No comments

Ultimele informatii despre transplant mi-au fost date de medicul, profesor universitar, specializat in transplant medular, care este insarcinat cu luarea in primire a pacientilor, a cazurilor. Un fel de PR al sectiei de transplant medular, PR care sta mai bine cu abilitatile in materie de medicina decat cu cele in materie de comunicare.

Chiar si asa, mi-a spus sa merg marti, 15 septembrie, la spital, pentru o ultima intalnire la care sa semnez formularele de acord pentru procedura, sa imi fie facute ultimele analize de sange inainte de internare, sa imi fie facut un tur al sectiei de transplant (ar trebui sa fie interesant, mai ales ca o doamna care a facut transplant in martie, cu care m-am intalnit sa imi dea cateva informatii ”din culise” mi-a spus ca sectia de transplant este la etajul 21 al unuia dintre cele doua turnuri colos ale spitalului, etaj de la care se vede toata Viena).

De asemenea, am fost sfatuita sa fac o lista cu lucrurile pe care doresc sa le iau cu mine pe durata internarii, pentru a o arata personalului medical sa imi spuna in ce masura este sau nu indicat si/sau permis accesul cu acestea. Mi s-a spus ca sunt curatate obiectele luate in spital, iar unele nu sunt primite, deoarece procedura de curatare este susceptibila sa produca daune obiectelor.

Mi s-a explicat si cum este sectia de transplant, cu multa incantare si mandrie, ceea ce mi-a adus un plus de incredere. Doctorul radia in timp ce imi spunea ca este cea mai moderna sectie, ca este renovata si modernizata la sfarsitul anului 2008 si ca, desi in tot spitalul personalul medical este extrem de atent si bine pregatit, acolo este un nivel chiar mai inalt. Mi s-a spus ca principiul dupa care au fost facute camerele de transplant este acela al unor instalatii care introduc in camere, prin tavan, aer filtrat, se creaza o presiune usor mai mare decat in restul incaperilor, ceea ce face ca, la deschiderea usilor, aerul sa nu intre niciodata in camera, ci este fortat sa iasa din camera. Acest lucru scade considerabil riscul patrunderii unor factori care sa determine infectii in perioada in care sistemul imunitar al pacientului transplantat este ca si inexistent.

Tot marti, 15 septembrie, urmeaza sa mi se comunice ziua exacta, din perioada 15-21 septembrie, in care sa ma prezint pentru internare.

Asa ca, pana marti, plimbat, citit, profitat la maximum de timp, inspirat adanc si expirat in momentele de semi-panica, pe scurt, incarcat baterii cat se poate, pentru ca energia va fi indispensabila in perioada urmatoare.

Mai multe despre spital gasiti aici http://www.akhwien.at/

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags:

De ziua mea

September 3rd, 2009 admin No comments

DSCF3012Daca incep direct prin a spune cu nonsalanta ca va multumesc din suflet pentru ziua de ieri si ca a fost o zi fericita pentru mine, o sa spuneti ca exagerez, ca sunt ciudata, ca nu pot fi fericita in conditiile astea, ca poate spun doar asa. Si pentru ca si eu, de felul meu, obisnuiam sa ma feresc de cuvintele mari, pentru a crea o mica diversiune si mai apoi sa pot spune ce simt de fapt,  voi face mai intai o scurta introducere.

Acum aproximativ o saptamana, mi-a scris o noua prietena, as putea sa ii spun. Mi-a spus ca locuieste undeva langa Viena, s-a oferit sa ma ajute, mi-a spus ca este alaturi de mine. Si m-a intrebat, intre altele, care este adresa unde locuiesc in Viena, in perioada asta, promitandu-mi foarte dragalas ca nu imi va face o surpriza neplacuta.

Ieri a venit la usa mea un domn grec, angajat al unei firme de curierat rapid, care vorbea un strop de limba romana, foarte vesel, cu un buchetel de flori (buchetelul –vedeta din imagine). Domn care a facut o demonstratie de forta in ceea ce priveste calitatile de vorbitor de limba romana, spunand, foarte nonsalant, un ”te iubesc” usor stalcit dar in timp ce isi arbora un zambet cat se poate de larg pe fata. Buchetelului ii era atasat un plic ce continea un biletel scris de mana cu urmatoarele : ”LA MULTI ANI si sa te faci bine iti doresc! Cu drag” si semnatura propriei mele zane a surprizelor. Si, cu tot respectul pentru Andreea Marin, i-as putea spune ca are concurenta serioasa in OAMENII care ii depasesc performantele prin gesturi cat se poate de naturale! Iti multumesc, Gabriela!

 

Sa trecem la mesajul pe care doream sa il transmit.

 

Va multumesc de nenumarate ori pentru faptul ca mi-ati facut ziua de nastere sa fie o zi fericita de nastere, desi nu promitea foarte multe cu cateva saptamani in urma! Si ar fi fost pacat sa nu ma bucur de ea. Este o zi cu care nu m-as mai fi intalnit si merita sarbatorita. Mi-ati adus enorm de multa bucurie, am fost vesela si plina de energie toata ziua, desi a fost o zi inceputa cu o serie de analize de sange post-chimioterapie, cu intepaturi si asteptarea rezultatelor, toate astea petrecandu-se, desigur, in spital. Ca o paranteza, rezultatele analizelor au intrat tot la capitolul cadouri de ziua mea, pentru ca au fost foarte bune!

Am primit foarte multe mesaje, telefoane, e-mailuri, felicitari online, commenturi pe bloguri. Nu mai sunt coplesita de ce mi se intampla, sunt doar bucuroasa si recunoscatoare.

Va multumesc din suflet!

Va intorc, din suflet, toate urarile!

 

Cu drag,

Cristina

Categories: 5. ARHIVA POSTARI Tags: