DESFASURAREA ACTIUNII 8.10.2009 – 12.10.2009
Am sosit la spital joi dimineata, pe data de 8.10, asa cum am stabilit. M-au luat in primire si mi-au dat sa completez formularele de “inmatriculare”.
Mai apoi, au inceput sa se prezinte, au venit si mi-au pus foarte multe intrebari, mi-au completat fisele. Dupa toata etapa asta, care a durat cel putin doua – trei ore, a venit un doctor cu seringa si mi-au luat sange pentru analizele de rutina. Dupa aproximativ o ora, au iesit rezultatele analizelor de sange, care au aratat ca valorile ce indica o posibila inflamatie sau infectie erau foarte ridicate. De aceea, au decis sa amane pana a doua zi inceperea distractiei in sine, pentru a putea convoca toata echipa de transplant si sa decida in ce masura valorile sunt dereglate, ca de obicei, in cazul meu, din cauza fazei acute a bolii sau daca, intr-adevar, exista o infectie in sange, caz in care ar fi trebuit sa fiu tratata mai intai impotriva infectiei si abia apoi sa inceapa procedurile prin care sistemul imunitar sa fie « redus la tacere ».
A doua zi, m-am trezit la ora 11, iar la ora 12 mi-au pus in mana un formular de consimtamant pentru implantarea cateterului in gat. Uimita, i-am intrebat daca au luat o decizie, mi-au raspuns « da, chiar acum ». A plecat doctorul cu formularul semnat, dupa ce mi-a explicat ca exista si posibile complicatii pentru aceasta procedura, iar in 2 minute a venit o asistenta care mi-a spus “ok, in 10 minute vor veni sa va duca jos la operatie, cu patul”. Asa ca m-am asezat comod in pat si am inceput sa citesc cateva randuri, asta ca sa nu mai vizualizez la 15 secunde cum imi intra calaul pe usa. A sosit, m-au dus jos la medicina interna – terapie intensiva, unde mi-au si implantat cateterul.
Implantarea cateterului – procedura in sine se face sub anestezie locala si dureaza intre 5 si 10 minute. Eu am inteles de la asistente ca daca vreau sa nu fiu treaza in timpul operatiei, sa cer pastila faimoasa “dormicum” – suna bine, nu? Zis si facut. Initial au incercat sa imi explice ca nu este nevoie, ca este o procedura simpla, dar au vazut ca nu au cu cine sa discute si mi-au pregatit pastiluta. M-au tinut cam o ora pe hidratare intensiva si mi-au dat patul in asa fel incat sa stau cu picioarele in sus si cu capul in jos, pentru a fi mai pronuntate venele si arterele. Toata lumea foarte amabila, doctorii foarte atenti si seriosi. Cand m-am trezit aveam deja cateterul montat in vena cava, am indraznit sa cer si un cateter de rezerva pe care il lasasera langa mine 
, asta ca sa ma aleg si eu cu ceva. M-au dus inapoi in camera mea, unde in maximum 15 minute au venit cu chimioterapia.
M-au conectat la un sistem de monitorizare care imi afisa permanent pulsul, respiratia, tensiunea, saturatia de oxigen. Si mai veneau sa imi verifice si temperatura din 30 in 30 de minute.
Prima perfuzie de chimioterapie – domnul Carmustin se numeste. Mai servisem asa ceva la alte ture de chimioterapie, dar in doze mult mai mici. Asa ca, nu ne-am placut foarte tare. In primele 5 minute am inceput sa ametesc si sa nu mai stiu de mine, mi-a scazut foarte tare tensiunea si am ajuns la respectabilul puls de 145 (un adult sanatos are pulsul intre 60 si 80). Asadar m-am simtit destul de coplesita, ca sa zic asa, mama a chemat asistentele care mi-au oprit chimioterapia. M-au stabilizat, pe parcursul a cateva ore, mi-au terminat chimioterapia, iar apoi am inceput sa imi revin. Am dormit ca un prunc dupa acea zi.
Zilele 2, 3 si 4 de chimioterapie (adica sambata duminica si astazi) au fost prietenele mele cele mai bune. Am reusit sa ma simt atat de bine incat sa cobor la cafeneaua spitalului, sa ies din aripa de transplant. Sunt vesela, am energie, mananc aproape ca un om normal (flamand ). Medicii sunt extrem de incantati sa ma vada asa si au zis ca, desi ne asteptam ca in cateva zile sa fie din ce in ce mai rau, este extrem de important sa am cat mai multe zile bune. Asa ca ma conformez!
V-am plictisit suficient. Mai pe scurt, sunt bine, mai am doua zile de chimioterapie in doze mari, iar in plan apare transplantul ca fiind programat vineri, cu o zi de pauza intre chimioterapie si transplant. Analizele de sange inca arata foarte bine, sunt valori in limite, iar valorile ce indicau o potentiala infectie au scazut considerabil.
Asa ca m-am tinut de cuvant si am revenit cu vesti bune. Asa intentionez sa fac si de acum incolo !
Cu bine !
Cristina Dinu
Tinem pumnii, Cristina, si ne rugam pentru tine! Abia asteptam sa stim ca te-ai intors sanatoasa in tara >:D<
BRAVO CRISTINA 1 Am facut si eu azi CT-ul si nu mai sunt alte metastaze . MULTA BAFTA SI CURAJ.
Madalina
Buna Cristina,
Multa bafta, sanatate si putere sa treci peste tot chinul transplantului. Sa te aud ca esti in remisiune completa cum sunt si eu.
Te pup!
Jeni
Sunt si eu alaturi de tine. de parintii tai, de Nicolas cu tot sufletul meu.Ma rog mereu la D-zeu sa fie bine.Sunt sigura ca asa va fi! te pup !
Salut Cristina,
Bravo astea sunt vesti bune, nu iti pierde speranta si vei vedea ca totul va fi bine !
. Multa sanatate iti doresc si numai lucruri bune de acum inainte !
Nu cred ca plictisesti pe nimeni
D
ma bucur pentru vestile bune pe care ni le oferi, sa iti fie cu deochi in viata si sa te faci bine, ca sa duci o viata normala (sau plina de aventuri
) ca in spital nu e viata (bogdan a fost grav bolnav copil fiind, operat pe cord si vb din proprie experienta, dar azi e sanatos tun a facut si box de performanta – si asa vrea ca sa fii si tu)
ma impresionat enorm faptul ca desi te aflai, inca te afli, intr-o stare situatie deloc buna si aveai nevoie de bani pt tine, cu toate astea ai postat linkuri spre alte persoane bolnave care au nevoie de ajutor. felicitarile mele, iar membrii proiectului te declara omul lunii
®«MOTTO: uita jignirile, dar nu uita bunatatea
Cristina Liliana Dinu (pentru a afla mai multe despre ea click aici ).
cristina liliana dinu
cristina liliana dinu
Pe Cristina nu o cunosc, dar mi-ar face placere sa o cunosc. La fel de mult m-as bucura sa o vad vindecata complet. In urma cu cateva luni viata ei decurge normal, treburi pe acasa, dus la serviciu. La 26 de ani se simtea implinita. Dar nemernicul viscol din soarta fiecaruia a aruncat-o in ghearele mortii, medicii descoperind ca aceasta sufera de cancer limfatic. O boala din care putini scapa. Dar Cristina vroia, vrea, sa traiasca. Si ne-a aratat tuturor cat e de puternica. Cand majoritatea apropriatilor erau debusolati, Cristina Liliana si-a adunat gandurile si a pornit intr-o lupta teribila cu boala, A inceput sa bata la usi. Unele s-au deschis, altele nu. Dar A
Cristina Liliana Dinu – Omul lunii
Cristina Liliana Dinu – Omul lunii
crezut in ea, in demersul ei si ajutorul nostru, a crezut in dreptul la viata si pana acum a castigat toate bataliile. Mai are una, ultima speram noi. Pentru ca banii s-au strans iar Cristina si-a vazut visul cu ochii. A dovedit ca lucrurile care ne par/sunt imposibile sunt asa pana cand vine cinev care nu cunoaste aceste lucruri si le face.
In tot acest timp, Cristina a uitat jignirile, dar nu a uitat bunatatea. Si, in timp ce strangea bani pentru ea, Cristina mai spunea povestea altor bolnavi, aflati pe moarte, posta linkuri care posta catre acesti bolnavi. Pentru acest lucru, Proiectul COPIII MARII o declara pe Cristina Liliana Dinu omul lunii.
Sa iti dea Dumnezeu multa sanatate!!!
Doamne ajuta Cristina,Hristos sa te aibe in paza
Multa bafta in continuare!